intre coloane din marmura crapata
ochii vii de ingeri anonimi
picura stropi de verde crud
printre gene
ii ocolesti din instinct
(tie iti plac fructele si femeile coapte, asa-i?)
in urma lor pamantul respira,
si se indoapa cu cercuri mari de abur
din narile lor
simti o senzatie de greata,
de prea plin
undeva intre buze
gusti din savoarea divinului
si are gust de lamaie
iti plimbi limba circular in jurul buzelor
in cautarea dulcetii, absolutului
dar tot ce gusti e primavara in acru
dintii ti se sterpezesc si buzele ti se strang
nu`ti place... de ce ai scuipat tineretea?
iata dulcele, iata amarul, iata-le impreuna
iata rosul vietii tale sub semnul desfranarii
dulcele nedulce din albul tau patat
stam la masa ta de lemn, fata in fata
palmele ti-au ingropat chipul zbarcit
nu-i nimic, ochii mei iti vad dincolo de chip
si tu nu ai nici macar aroma de lamaie
mierea ta e zaharisita
zilele la fel de sarace ca noptile
sangele din venele tale curge incet, impiedicat
notele din respiratia ta fac pauze mari
si nu au tonuri inalte
finalului tau nu i se vor inchina aplauze,
nici ramas bun.
