am smuls roşului patima
şi-am aruncat-o la graniţa durerii
ascult atârnând de-un fir de iarbă
cum se simte
albastrului îi smulg absolutul
din el croiesc veşmântul meu divin
iar din boabe de nisip sculptez
liniştea din adâncuri
pofta mea nu cunoaşte hotare
sempitern va cerşi să guste din cupele albe
pofta mea nu cunoaşte hotarele tale
te va cotropi, te va umili, te va depăşi
în cele din urmă, te va trece sub tăcere.
No comments:
Post a Comment